Dupa ce a fost intoarsa pe toate partile (ne gindim aici la acele parti accesibile presei de monden si nicidecum la cele rezervate barbatilor din viata ei), Mihaela Radulescu a cam iesit in ultima vreme din vizorul vinatorilor de senzational. Daca “a iesit”, vor argumenta unii logicieni de vocatie, inseamna (conform unei legi a fizicii prea simpla pentru cititorii de rind) ca odata, cindva, a si “intrat”. Tot in vizor, desigur.
Aici trebuie sa facem o paranteza, de stil bineinteles, pentru a-i ruga pe eventualii rauvoitori cu exces de testosteron sa nu interpreteze tendentios actiunea celor doua verbe: a intra si a iesi. Exceptie de la regula de mai sus fac fumatorii inraiti care sperau sa se lase de uriciosul obicei pe spatele (sau alta parte anatomica) al bietei prezentatoare de duminica. Lor le sint permise toate fanteziile (eventual erotice, daca nu se transforma in cosmaruri) necesare atingerii nobilului scop de a renunta la fumurile daunatoare.
Ideea e ca ne indepartam de subiect, facem adica exact ceea ce le reprosam mai adineauri vajnicilor culegatori de “folclor” monden din tabloidele noastre. Intrebarea pertinenta pe care o ridica tentativa de studiu al caror martori sintem ar fi urmatoarea: este Mihaela Radulescu un caz? Si continua cu: daca da, de ce?
Pentru denigratori e simplu: “o parasuta cu fumuri”, o catalogheaza ei, convinsi ca astfel au evidentiat si motivul implicarii “divei” intr-o campanie anti-fumat din care nu ne explicam cum a reusit sa iasa atit de sifonata avind in vedere cantitatea minuscula de haine expusa.
Adoratorii insa, sint convinsi ca au de-a face cu un “caz” si anume acela al “divei-gospodina” care si-a parasit sotul legitim, copilul si o emisiune care aducea in pragul orgasmului jumatate dintr-o populatie feminina predispusa “sindromului Cenusareasa” pentru “putoiul” de Dani (ce-i drept, un revolutionar al exibitionismului in haute-couture, care nepermitindu-si o pereche de chiloti marca “Botezatu” a tinut sa evidentieze acest lucru fara insa a-si da pantalonii jos), dupa care respectabila doamna “formatoare de opinie” l-a lasat si pe acesta, pe Dani adica, cu buzele umflate {si sintem siguri ca doar cei mai pudici dintre noi se gindesc la buze), intorcindu-se, culmea, la fostul.
Problema adoratorilor “adulterinei de serviciu” nu este plecarea ei de la Elan (care a fost interpretata ca o emancipare a “simturilor” nesatisfacute de un partener mai vistnic si probabil tot mai putin interesat “sa se lase de fumat”) ci intoarcerea Mihaelei “in patru labe” (o ipostaza casnica apreciata uneori si de gospodine atunci cind freaca podeaua) la acelasi Elan care nu mai avea ce sa-i ofere (daca nu ne gindim ca niste rautaciosi ce sintem la milioanele de euro din conturi).
Daca privim lucrurile in maniera de mai sus si mai ales din “pozitia” Mihaelei, putem sa fim de acord ca este vorba de un “caz”. Un caz in care “mindria de moldoveanca” a fost pusa la grea incercare, lucru care nu se poate justifica (conform adulatorilor) decit de o motivatie mai presus de destrabalarile noastre cotidiene, si anume: binele copilului. Un argument de mare frumusete morala (fiindca cea fizica e pe trecute) si care ii ofera Mihaelei o portita, ce-i drept cam strimta, dar prin care se poate strecura in pozitia amintita.
