Emanciparea are pretul ei, sau “dupa fapta si rasplata”, iar daca acceptam principiul conform caruia cu cit “plata” e mai mare si “rasplata” trebuie sa fie pe masura, atunci ar trebui sa nu-i mai plingem pe prosti care, avind foarte mult de pierdut, pun in loc si chiar la mare pret prostia, ce ii absolva de multe pacate pe care altfel ar trebui sa le justifice.
Privita din acest unghi prostia poate fi chiar o calitate si daca aduci un pic si cu Irinel ti se iarta multe. Nu si filmatul cu camera ascunsa. Asta nu mai este “intelepciunea sarpelui” ci, mai degraba, “veninul viperei”. Inca o vipera, tot de la Izvorani. Inca una, fiindca se pare ca acolo este un adevarat cuib.
Asa cum sacrificarea copiilor pentru zeii pagini se mai poarta inca, mascata in spatele unor asa-zise “bune intentii” ale unei bunici ofuscate si complexata de mediul ultra accesorizat in care a fost transplantata brusc odata cu ascensiunea “victimei” care acum trebuie sacrificata.
Tot astfel, cum majoritatea psihologilor de ocazie de prin presa si de aiurea s-au grabit sa lipeasca etichete pe fruntea unei Monici incoltite chiar in “cuibul” din care pina mai ieri facea parte. Psihologi care nu s-au oboist sa analizeze trauma repetata de a te baga in pat timp de cinci ani, noapte de noapte (sau, ma rog, atunci cind nu era in club) linga un specimen ca Irinel. Probabil ca si numai pentru atit Monica ar trebui sa primeasca jumatate din avere.
O Monica care si-a julit coatele prin facultati, constienta de necesitatea unei educatii ce i-a fost refuzata de o societate neuniforma si de o mama care nu a reusit sa practice cu succes nici “cea mai veche meserie din lume”, fiindca pentru asta trebuia sa stii macar atita carte cit sa-ti tii “condicuta” la zi. O Monica care a facut pe dracu-n patru sa arate si sa se comporte adecvat pentru un sot a carui principala preocupare era intarirea unui ciment care sa-i poarte numele, asta venind probabil ca o compensare pentru acele timpuri cind taria nu statea in materialele de constructii. Si care femeie nu ar fi “instabila psihic” dupa o lunga perioada de abstinenta?
De aceea, cei care vor sa vada, cei care vor avea curajul sa arunce o privire in haul prea putin explorat al propriului eu, cu siguranta se vor alatura acelei multimi neatinse de virusul ipocriziei si le vor striga tuturor sotilor care-si retrag donatiile, tuturor mamelor inveninate de succesul progeniturilor si tuturor acelora care intirzie prea mult in baia unde au posterul cu Dna. Columbeanu: Jos labele de pe Monica!
